Povestea unui tânăr fotograf

Totul a început acum câţiva ani, când aveam 14 ani, la nunta surorii mele. Mama îmi spunea să fac câteva fotografii, ici-colo, pe parcursul zilei, pentru a avea şi noi câteva poze, până când le primeau pe cele profesionale, făcute de fotograful angajat. Fotografiile nu păreau foarte wow, din punctul meu de vedere. Când le-am distribuit mai departe persoanelor fotografiate, au spus că sunt foarte frumoase şi "colorate". Am zis.. ok? - poate era un semn. De atunci, mi-am cumpărat primul meu aparat, un Nikon D3100, şi am început să îl folosesc, aşa cum ştiam eu - lucru care m-a adus în poziţia actuală.

Au trecut deja șapte ani și, sincer să fiu, nu aş da fotografia pentru nimic în lume.

Stefan Adrian este numele meu, si sunt un fotograf situat in judetul Teleorman. Sunt o fire foarte empatica, comunicativa si prietenoasa, o serie de calitati care m-au ajutat foarte mult pe parcursul acestor ani. Practic voluntariat in mai multe locuri din judetul Teleorman si sunt participant in cadrul unui program international de arta fotografica. Consider ca am un cuvant de spus, iar de fiecare data cand primesc aceasta ocazie, o imbratisez cu mare drag.

Ca orice om, am inceput de jos, si pot sa spun ca intr-o perioada de 3 ani, am reusit sa ma dezvolt remarcabil, incat astazi sa pot povesti prin imagini evenimentele oamenilor. A da viata unor amintiri si de a avea grija de acestea reprezinta o responsabilitate foarte mare pentru cineva, lucru de care sunt foarte constient si l-am dovedit pe parcursul anilor, de cand lucrez cu oameni.

Fotografia este un adevarat mod de viata, o traire. Prin intermediul acestei arte, putem sa spunem multe, tacand. Chiar daca nu sunt bun la desen sau pictura, fotografia imi ofera posibilitatea de a picta, de a ma juca cu o paleta larga de culori, incat sa creez cadrele pe care le doresc. Ea ne duce in locuri in care nu am mai fost, lucru care ne provoaca sa ne adaptam de fiecare data provocarilor.